psiholog Alessandra Gemeș

Ne grăbim.

Ne grăbim când ne rugăm – dacă ne mai rugăm, când citim – dacă mai citim, când învățăm – dacă mai învățăm. Ne grăbim să schimbăm oameni, relații, opinii. Ne grăbim către ziua de mâine, care pare adesea mai importantă decât cea de azi.

Ne grăbim și parcă nu ajungem nicăieri. 

Într-o astfel de fugă, fie și o clipă de conectare la sine, poate deveni gura de oxigen pe care o luăm ca să mergem (sănătoși) mai departe.

„Jurnalul recunoștinței” este un exercițiu care are ca scop întoarcerea omului spre prezent, spre acea parte a clipei actuale care îi poate oferi resurse să meargă mai departe. Obiceiul de a identifica zilnic motive pentru care viața (de acum – nu de ieri sau de mâine) este bună, duce la creșterea rezilienței și a stării generale de bine.

Uneori, oamenii se confruntă cu dificultăți și simt că totul se prăbușește. Este un sentiment deznădăjduitor, dureros, dar jurnalul în care își notează motivele de recunoștință ar trebui să servească drept o reamintire a faptului că mai există întotdeauna ceva pentru care să fie recunoscători  (Madison, 2020) .

„Jurnalul recunoștinței” are rolul de a pune accent pe lucrurile mici, dar care ne aduc bucurie (precum însuși darul vieții, o plimbare prin parc, o discuție frumoasă). Fiecare om își exprimă recunoștința în forma pe care o consideră potrivită (două exemple: Sunt recunoscător pentru că astăzi am simțit adierea vântului. Doamne, îți mulțumesc pentru că astăzi am simțit adierea vântului.). În cadrul atelierelor susținute de Maica Sofronia Rădulescu (psiholog) am înțeles și am experimentat pe propria piele schimbările pe care această practică le aduce și am decis să împrumut conceptul maicii și să îl aplic elevilor mei. Astfel, a luat naștere grupul de Whatsapp „Jurnalul recunoștinței”, unde, eu și copiii (6-12 ani) care participă la atelierele mele, scriem zilnic cel puțin trei motive pentru care suntem recunoscători. Avem și câteva reguli, astfel încât prin aceste mesaje să nu ne hrănim mândria.

Sunt susținătoarea scrisului de mână, însă totodată sunt susținătoarea ideii că omul, pentru a se dezvolta, are nevoie de alți oameni, iar puterea grupului și-a dovedit valoarea. Când propuneam această temă în întâlnirile individuale de consiliere apărea fenomenul uitării – copilul uita să scrie în jurnal.

Acum ne antrenăm și ne susținem unii pe alții.

Acum ne este ușor să identificăm trei motive de bucurie (cu toate că la început era greu).

Acum putem fi mai fericiți Împreună.

Vă încurajez să aduceți acest obicei în familiile și comunitățile dumneavoastră pentru că astfel veți avea bucuria să vedeți oameni care înfloresc, care la început nu identificau motive de bucurie și care ajung să își deschidă inima.

În cadrul atelierelor a fost nevoie să discutăm despre cum identificăm momentele frumoase dintr-o zi, întrucât copiilor le era dificil la început. Alături de ei am ajuns la concluzia că și în cea mai neagră zi, soarele tot răsare și ne mângâie fața, ceva bun se întâmplă – sau măcar nu se întâmplă ceva „și mai rău”.

Este în regulă să fii recunoscător și pentru ceva care a avut un rezultat negativ, însă ca urmare a celor întâmplate te-ai dezvoltat. Lecțiile pozitive pot fi derivate din situații negative, iar înțelepciunea rezultată poate fi ceva care evocă recunoștință. Exprimarea recunoștinței devine parte a unui stil de viață și va aduce de la sine creșterea stării de bine (Madison, 2020) .

Ne grăbim. Uităm să privim la ceea ce avem deja, uităm să mulțumim și să fim recunoscători. 

Am scris acest articol pentru că m-a motivat mesajul uneia dintre eleve, care scriind mai multe motive pentru care este recunoscătoare, se întreba dacă mă supăr că a depășit numărul de motive propus (trei). Faptul că ea, după mai puțin de o săptămână în care a făcut acest exercițiu zilnic a putut să ajungă la performanța de a înșirui o mulțime de motive pentru care este recunoscătoare, mi-a confirmat importanța consecvenței, a grupului și totodată, valoarea acestui exercițiu!

Vă încurajez să identificați zilnic trei motive pentru care sunteți recunoscători!

Doamne, mulțumesc pentru cei care au citit acest articol! Doamne, mulțumesc pentru că exercițiul îi ajută pe copii! Doamne, mulțumesc pentru că trăim vremuri în care putem vorbi despre astfel de lucruri!

psiholog Alessandra Gemeș