psiholog Alessandra Gemeș
Fiecare dintre noi aduce în noile relații propriile viziuni despre rolurile pe care trebuie să le joace. Plecăm din familia de origine cu anumite percepții și așteptări – atât de la noi, cât și de la cei din jur; de aceea, uneori, ajungem să simțim epuizare și dezamăgire.
„Viața unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă – zecimea pe care o văd și o aud. […] Soarta unei familii depinde de înțelegerea sentimentelor și nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi”. (Satir, 2010)
Virginia Satir, recunoscută pentru abordarea ei asupra terapiei de familie, a scris: „Când familiile care vin la mine sunt ușor confuze, unul dintre primele lucruri pe care le fac este să întreb fiecare persoană ce crede că înseamnă rolul ei”. Drept exemplu, autoarea prezintă cazul unui cuplu în care soția a spus că rolul ei este de a feri soțul de aspectele neplăcute legate de copii sau alte întâmplări de peste zi și de a avea întotdeauna mâncarea gata, iar rolul lui este acela de a avea grijă de familie și de a nu îi crea ei probleme. Opinia soțului despre propriul rol a fost aceea că trebuie să fie capul gospodăriei, să aducă bani în casă, iar părerea lui despre rolul soției a fost aceea că ea trebuie să îi comunice tot ce se întâmplă și să fie ca o pisicuță în pat. Așadar, ambii aplicau ceea ce credeau că este bine, fără să știe ce își dorește celălalt.
O discuție deschisă despre atribuții și așteptări poate fi de ajutor pentru a se evita nemulțumirea, conflictul, frustrarea și confuzia. Virginia Satir propune un set de întrebări utile și lămuritoare: „Cum stau lucrurile în familia voastră? Care sunt așteptările și definițiile pentru diverse roluri? Ce ar fi să stați toți și să definiți rolul vostru, rolul partenerului și rolul copilului? Pregătiți-vă să aveți niște surprize!”.
Articol scris de Alessandra Gemeș
* * * Satir, V. (2010). Arta de a făuri oameni. București: Trei.
psiholog Alessandra Gemeș